Imobilizare aparat gipsat

Imobilizare în aparat gipsat
Imobilizarea în aparat gipsat este o procedură prin care o regiune a unui membru este menținută într-o poziție stabilă, pentru a proteja oasele și țesuturile lezate și a permite vindecarea. Poate fi recomandată pentru anumite fracturi, leziuni articulare sau ale țesuturilor moi și după unele intervenții chirurgicale.
Medicul ortoped stabilește tipul și întinderea imobilizării în funcție de diagnostic, localizarea leziunii și gradul de umflare. Procedura presupune protejarea pielii cu un strat de material moale și aplicarea gipsului, modelat în poziția necesară. În unele situații se utilizează inițial o atelă gipsată, care nu înconjoară complet membrul și permite acomodarea umflăturii.
După aplicare, primești indicații privind poziționarea membrului, mișcările permise și sprijinul pe picior, dacă acesta este imobilizat. Păstrează gipsul uscat, nu introduce obiecte sub el și nu îl modifica sau îndepărta acasă. Durata imobilizării și controalele necesare sunt stabilite individual, în funcție de evoluția vindecării.
Durerea în creștere, senzația că gipsul strânge puternic, amorțeala, degetele reci, palide sau albăstrui și dificultatea de a le mișca necesită evaluare medicală urgentă. Anunță clinica și dacă aparatul gipsat se udă, se fisurează sau devine prea larg.